Perceptia

“Obiectele actului senzitiv si ulterior perceptiv sunt receptionate din fluxurile de unde luminoase, de unde sonore ori de molecule odorice.” (Dumitru Zamfir, Stefan Vladutescu: “Perceptia si autoperceptia”) 

Ce este perceptia?

Procesul psihic senzorial complex de prelucrare a informatiei primite de un subiect de la organele sale de simt, o procesare de senzatii, filtrata subiectiv cu ajutorul intutiei si al imaginatiei fiecaruia. 

Exista senzatii pe care creierul nu le transforma in percepte, insa daca ne referim la perceptii, acestea tin in cea mai mare masura de constiinta, implica adesea vointa, operatiuni mentale si conduce catre o concluzie. 

Dupa Jean Piaget, orice operatiune mentala are patru atribute: 

• Este o actiune obiectuala interiorizata 
• Se asociaza sinergic intr-un ansamblu informational. 
• Este reversibila, compune si descompune, pentru clarificare, senzatiile. 
• Este transferabila in alte campuri de la proximal la distal si invers si de la perceptia interioara la cea stimulata de simturi (vaz, auz, miros, gust, tactil) 

“Perceptia este o relatie fizica si filosofica intre perceptor si obiectul perceput” (J. HINITIKKA)

Fiintele vii sunt predipuse sa perceapa datele, obiectele, fapturile care fac parte din lumea lor de referinta, care au semnificatie. Noi nu procesam obiectul distal ci replica sa senzoriala proximala, data de organele de simt. Exista doar impresia ca percepem instantaneu un obiect, o imagine, un sunet, un miros. De fapt, prin receptori, noi interpretam perceptul nostru despre subiect. 

Organele de simt preiau informatia, care este procesata de creier si apoi interpretata. Prima data, creierul transforma distalul in proximal, introducand informatia in percept. Senzatia auditiva inregistreaza doar vibratia aerului. Aceasta este procesata ulterior prin perceptia auditiva si transforma informatia in sunet sau zgomot. 

• Perceptia este un mecanism cognitiv de prelucrare primara a informatiilor obtinute de receptori 
• Perceptia este rezultatul analizei si sintezei informatiilor obtinute de la simturi si asociate cu memoria 

Ecuatia perceptiei: detectare-discriminare-interpretare. 

Subiectul primeste informatia de la receptori si o introduce in mecanismul de identificare apeland la memoria de lunga si de scurta durata. Apoi, prin mecanismul de detectare, introduce informatia in percept si incepe procesul de interpretare. 

Interpretam separat informatiile furnizate de vaz, auz, miros, gust si tactil. Elementele din campul vizual si auditiv sunt influentate decisiv de timp si spatiul aparitiei acestora. 

Mai multe cadre fotografice compun o imagine fluida, mai multe sunete serializate formeaza un cuvant Grupam diferit informatiile in functie de “figura si fond” si acordam o importanta centrala figurii si una periferica fondului. 

Culorile calde (rosu, galben, portocaliu) favorizeaza perceperea figurii, iar sunetele inalte sunt mai interesante decat cele joase 

Decodajul perceptiv provine din doua surse: 

• Externa: venita de la obiect prin receptori 
• Interna: furnizata de memorie 

Exemplu: Se furnizeaza unui grup de hipsteri si altuia de pedagogi insiruirea de litere P.U.B.T.A.T.E. cu indicatia gasirii unui cuvant. Primii au identificat publicitate, ceilalti: pubertate. 

Schema procesului de perceptie a lui J.N Kapferer: Retentia senzoriala-segmentarea in unitati (vizual, auditive, etc)-optiune figura/fond-recunoasterea formelor (imagine, sunet, cuvant, melodie-memorie, gandire, judecata-interpretare/raspuns. 

“Senzatia reprezinta reactia senzorilor/receptorilor la impactul cu energia stimulilor” ( M.W. Matlin) 

Datorita ansamblului de senzatii percepem imagini, sunete, mirosuri, gusturi si atingeri fie in ordinea aparitiei lor, fie in alte combinatii stimulate. 

Senzatia este materia prima a perceptiei avand acelasi tip de relatie ca de la parte la intreg. 

“Din materialul senzatiilor, prin analizatorii senzoriali, obiectul perceptiv se proiecteaza in scoarta cerebrala sub forma unei imagini complexe, numita perceptie” ( I. Dragan). 

Analizatorii senzoriali sunt: 

• Externi: extroreceptori ce care aduc informatii din mediul exterior, auditiv, vizual, cutanat, olfactiv si gustativ, traduse de membrana cohleara, retina, pielea, papile gustative, mucoasa nazala. 
• Interni: introreceptori ce aduc informatii despre pozitia, miscarea, apropiereaa si echilibrul propriului corp senzatii de sete, foame, frig, placere, durere. 

Pentru a fii perceputa o imagine are nevoie sa ramana inghetata in spatiu/timp cel putin 1/25 dintr-o secunda. Doua cuante de energie pot fi necesare pentru a provoca senzatia de lumina Urechea poate percepe ticaitul unui ceas pana la o distanta de 15 m, daca este liniste Ochii pot percepe flacara unei lumanari la o distanta de 30 de mile in conditiile de bezna. Papilele gustative recunosc un graunte de zahar in 20 l de apa. Sistemul olfactiv recunoaste o picatura de parfum intr-un spatiu comparabil cu un apartament cu 6 camere. Epiderma poate simti un fulg de zapada cazut la un cm de obraz. 

Perceptia raspunde la stimuli, iar receptorii umani au limite in primirea informatiilor. Cea mai buna frecventa de receptionare este data de stimulii cu valori medii. Nivelul suficient de intensitate pentru a starni o senzatie se numeste prag senzorial. Pentru fiecare dintre simturi exista praguri minimale si maximale. Sub pragul minim nu este perceput, peste cel maxim apare durerea/disconfortul. 

Pragul maxim in cazul sistemului auditiv este de 120 de decibeli. Peste acest nivel apare durerea si apoi deteriorarea. Pentru a fi sesizata greutatea este nevoie ca ea sa reprezinte 1/30 din masa initiala. Fiecare dintre noi filtram lumea exterioara prin sistemul valoric al universului launtric, asadar perceptia este intotdeauna subiectiva. 

Analizatorii senzitivi se confrunta cu un volum de informatii de peste 100.000 de biti/secunda, iar capacitatea neuronala de procesare este situata intre 25 si 100 de b/s 

Vizual inregistram informatia cu 6 b/s, auditiv cu 5b/s si gustativ cu 1,2 b/s. Dupa unii specialisti capacitatate de perceptie a omului este de 40 biti/secunda, iar a creierului de asimilare si procesare, de 100 b/s 

Atentia este selectiva fiind influentata de starea psihica, interese, atitudine, oboseala. Perceptia este influentata si de credinte, asteptari si experiente acumulate 

Legea integralitatii perceptiei: Chiar daca este perceput partial, un obiect, un cuvant, el este perceput holistic. 

Legea structuralitatii perceptive: intrucat volumul de informatii este urias fata de capacitatea de asimilare, percepem selectiv si ierarhizat, procesand prioritar perceptele cunoscute/familiare. Informatia auditiva este stocata dupa urmatoarea grila: voci (subtiri, groase), zgomote (puternice, continue, intermitente), alte sunete sau zgomote electronice. 

Legea selectivitatii: selctivitatea in perceptie este influentata de interesul fata de subiect. In functie de intersul fata de un domeniu, obiectul perceptiei poate fi subiect (inters major) sau element (interes periferic) 

Legea constantei perceptive: Ochiul, prin mecanismul de convergenta al globilor oculari face ca micsorarea imaginii pe masura ce te apropii de ea, sa suporte unele corecturi. S-a constatat ca in limita de distanta de 23-30 m, obiectul isi pastreaza dimensiunea in perceptie. Daca sunetul nu are o variatie mai mare de 0,3%, urechea va percepe un semnal constant. 

Legea semnificatiei: Tot ceea ce are semnificatie pentru cineva, se impune in campul sau perceptiv. Semnificatia este functia semnelor si indicilor care au sens pentru subiect. Ex (fumul reprezinta indiciul focului. Semnal poate fi orice stimul senzorial (imagine, sunet, miros) care se adreseaza reflexului constient si care gaseste rezonanta in inconstient, generand automatisme instinctuale. 6. 

Legea proiectivitatii: “Perceptia obiectelor distale se obtine din stimuli proximali pe care simturile noastre il recepteaza. Ex: (vedeta porno dintr-o caseta si excitabilitatea spectatprului din fata televizorului). 

Legea centrarilor relative: Piaget sustine ca ceea ce caracterizeaza perceptia este relativitate subiectiva. Spatiul perceptiei nu este la fel de omogen ca cel geometric ci centrat. Oamenii au obisnuinta sa decodifice perceptiv prin fixarea unui obiect de referinta (centrare). Asadar observam cat de subiectiva este perceptia. Descentrarea reprezinta posibilitatea subiectului de a gandi n termenii relativitatii. Ex. Un obiect privit cu atentie devine in perceptie marit…devine central. 

Legea fiabilitatii diferentiale: “unei diferente perceptive trebuie sa-i corespunda o diferenta in lume”(R. Casati si J. Dokic: Filosofia Sunetului) Ex: Pentru europeni, steagul rosu al partidului comunist chinez este la fel de rosu ca si steagul comunistilor sovietici, dar pentru chinezi el este acelasi rosu imperial care a insotit dinastiile de la putere, inca din vremea primilor imparati. Rosu vs rosu (imperial) 

Legea capacitatii de procesare si a secventializarii: S-a demonstrat ca memoria umana are o capacitate de 7 unitati (cuvinte, grupuri, semne, linii, etc). Fluxul lingvistic este sectionat pentru procesare in transe de 7+/-2 cuvinte. O buna memorie este considerata aceea care retine 7 concepte, iar comunicarea cea mai eficienta este secventializata la 7 cuvinte, simboluri, semnale audio. Conform cercetarilor lui G. Miler, din 1956: “sapte plus sau minus doi reprezinta Numarul Magic si corespunde inteinderii zonei de concentare a atentiei.”, iar M. Golu afirma in 1975: “ nu ne putem fixa si distribui optim atentia, asupra unui numar mai mare de 5-6 elemente. La nivel sonor, cam zece cuvinte formeaza segmente gramaticale cu sens. 

Legea contrastului: “Doua lucruri diferite, par mai diferite cand sunt puse alaturi.Contrastul poate fii simultan sau succesiv. Ex: albul langa negru, pare mai alb. 

Legea interactiunii senzorilor: analizatorii senzoriali interactioneaza si se sprijina reciproc pentru a obtine senzatii cat mai bine definibile si mai complexe. De aceea putem percepe un sunet cald, o culoare rece, o voce catifelata sau vibratie dulce…S-a constatat o intercatiune foarte intersanta intre perceptia vizuala si cea auditiva. Sunetul unui diapazon este perceput mai tare cand se aprinde lumina si mai incet, cand se stinge lumina. Sensibilitatea vizuala este imbunatatita cand fata si gatul sunt umezite, ori cand papile gustataive iau contact cu ceva acru. Subiectul perceptor nu poate integra, procesa si interpreta o informatie absolut noua, care nu are o rezonanta in baza sa de cunostinte. 

“Experienta pereceptiva curenta este intampinata in mod constrangator de un trecut perceptiv pe cale de a modela viitorul” (Dumitru Zamfir, Stefan Vladutescu: “Perceptia si autoperceptia”). 

In actul de perceptie, noi operam cu proiectii, asteptari, anticipari, reflectii si alte scheme cognitive. Doua surse de informatii compun actul perceptiv: Senzatiile Gandirea, memoria, imaginatia. Perceptia este influentata de durata expunerii obiectului, de claritate (imagine, sunet, gust, miros), de parametrii senzoriali, care trebuie sa corespunda cu registrul de snsibilitate la stimului a receptorului.

In cazul video si audio-perceptiei, sensibilitatea receptorilor se refera la frecvente si lungimi de unda. Auzul percepe vibratiile cuprnse intre 16-20000 Hz. Vazul percepe undele electromagnetice cuprinse intre 390-760 milimicroni. Perceptibilitatea optima se desfasoara intre 800-3500 Hz si 480-529 milimicroni Sunet (vorbire, muzica, zgomote) 

Factorul central de interes: Limbajul oral: vorbirea Ne concentram intreaga atentie, instinctiv asupra sursei producatoare de sunet. Corpul este sistemul nostru raportare, iar centrul de referinta in reprezinta axele perpendiculare ce unesc timpanele si cele acre trec orizontal, de sus in jos, perpendicular prin locul imaginar de la mijlocul distantei intre timpane. Localizarea in spatiu a sunetului se realizeaza pe planunirie orizontal, vertical si vertical perpendicular pe linia timpanelor. (Sunetele vin de sus/jos; fata/spate; stanga/dreapta. 

S-a constatat ca sunetel inalte sunt plasate mai sus decat sursa lor de provenienta, iar cele jose, mai jos si ca cea mai eficienta localizare este cea stanga/dreapta Ca fenomen fizic, sunetul este o oscilatie mecanica, o vibratie. 

“Este o miscare periodica sau cvasiperiodica efectuatat de o particula sau un sistem de particule, de o parte si de alta a unei pozitii fixe, denumita pozitie de echilibru” (Dumitru Zamfir, Stefan Vladutescu: “Perceptia si autoperceptia”). 

Sunetul este produs de oscilatii, care se transmit prin medii elastice (gazoase, lichide, solide), din aproape in aproape, sub forma de unde sonore si acustice, prin comprimari si decomprimari succesive ale particolelor mediului pe care il strabat. Prin medii neelastice sau putin elastice (vata, cenusa) sunetele nu se propaga sau sunt dramatic amortizate. Prin excitatia receptorului auditiv, unda (fenomen fizic) produce senzatia de sunet (fenomen fiziologic) “Ramanerea unui corp in vibratie isi are cauza in actiunea a doua forte antagonice, alternative si de sens contrar.” (Huche LeF) Percepem sunetele produse de vibratii oscilatorii mai mari de 16 Hz. 

In natura exista doar unde sonore, ele devin sunete doar in procesul perceptiv Culoare=lumina=sunet=unda si particula. Ca fenomen fiziologic, sunetul desemneaza senzatia auditiva declansata de vibratii. Corespondentul fiziologic al sunetului fizic este tonul. Perceptia sunetului fizic poate fi un ton (armonic) sau un zgomot (dizarmonic). Pentru a putea fii percepute, sunetele au nevoie de un mediu de propagare. La nivel fundamental, unda este miscarea atomilor si moleculelor. Semnalul audio are urmatoarele proprietati fizice: frecventa, amplitudine, rezonanta, durata, spectru si spatialitate. Prin filtru fiziologic, urechea percepe frecventa ca inaltime, apmplitudinea ca intensitate, continuitatea in timp, ca durata, iar forma spectrala ca timbru sau culoare a vocii. 

Sunetul poate fi definit prin cantitate, calitate si puritate Numarul de cicluri care au loc intr-o secunda poarta numele de frecventa. Frecventa (inaltimea sunetului) se masoara in Hertzi. Oamenii pot percepe frecvente cuprinse intre 20-20.000 Hz, insa cu o sensibiliatte maxima pentru cele cuprinse intre 1000-4000 Hz. Sub pragul de 16 Hz vorbim de infrasunet, iar peste pragul de 20000 Hz, despre ultrasunet. O sursa permanenta de infrasunete este Oceanul Planetar care produce prin frecarea aerului de suprafata acestuia genereaza frecvente constante intre 0,1-10 Hz. 

Pentru om, vibratiile joase provoaca disconfort, stari de greata si ameteala. Animalele pot prevedea cataclismele datorita perceperii infrasunetelor produse de cutremure, eruptii, topirile calotelor glaciare. Zgomotul unui tunet are o frecventa joasa 20-40 Hz, o conversatie umana foloseste frecvente de 200-400 Hz, un soricel chitaie intre 10000-15000 Hz. 

Cainii percep acustic intre 15-50000 Hz Acuitatea auditiva a copiiilor este crescuta la sunetele inalte. Aceasta scade pe masura inaintarii in varsta. Adultii intrati in sectiunea matura a vietii percep pana la 15000Hz, iar batranii pana la 10.000 Hz. Sunetele cu frecvente mari sunt percepute ca inalte (soprana, tenor), cele cu frecventa joasa sunt percepute ca joase (bariton, bas) 

Proprietatea sunetelor de a se propaga se numeste rezonanta. In afara sursei lor sunetele se deplaseaza prin aer cu 340 de m/s; prin otel cu 5000 m/s, iar prin sticla cu 5600m/s. Prin apa, sunetul are o viteza de 1500m/s Daca intre receptor si transmitator exista un perete care ecraneaza, sunetele care vor strabate textura zidului vor fi cele joase, daca ecranul este un geam de sticla va permite undelor inalte sa se manifeste. Amploarea miscarii atomilor si moleculelor in vibratie determina intensitatea, volumul sunetului. 

O vibratie slaba produce un sunet slab. Amplitudinea este masura modificarii presiunii aerului si este legata de spectrul sunetelor joase. “Cu cat este mai mare numarul de decibeli (dB), cu atat mai joasa este experienta sunetului” ( R.J. Christman) 

Timbrul este trasatura ce diferentiaza aceeasi nota produsa de instrumente diferite (voce, pian, toba, vioara…) Dupa forma, sunetele se impart in muzicale(armonice) si nemuzicale (dizarmonice) Undele vorbirii reprezinta o sinteza intre sunete si zgomoturi. Psihologic, zgomotul apare ca un sunet neplacut si nefiresc, iar in context auditiv, drept un amestec discordant intre frecvente. 

Dupa natura, sunetele se impart in naturale (fenomene fizice, meteo, sunete ale divereselor organsime vii); in artificiale (mecansime, aparatura, instrumente muzicale) si in sunete vocale (limbaj articulat uman) 

Dupa registru avem sunete joase (16-500 Hz); medii (500-3500 Hz) si inalte (peste 3500 Hz) 

Dupa intensitate exista sunete slabe, moderate si puternce. 

Exista trei patternuri perceptive: Naturale (fasait, scartait, trosnit, ploaie, tunet) Artificiale (muzica, zgomot) Verbale (onomatopee, cuvinte) 

Gandim si percepem in imagini si decodificam ulterior ansamblul informational prin semne (semiotica), simbol (simbolistica) si concept (semantica) 

Exista trei categorii de erori in percpetie: 

1. Senzoriale, datororate unor fenomene fizice obiective. (refractia provoaca iluzia batului frant atunci cand e cufundat intr-o apa limpede). Aici intra iluziile optico- acustico-geometrice (haloul, ecoul). 
2. De prelucrare mentala, nascute din pasiuni si tensiuni psihice. Aici intra clasa iluzilor nascute din dorinte persistente. (Un flamand care vede reclama unui magazim pe care scrie Pene, va cere paine). 
3. Senzorial patologice (apar la bolnavii psihici care se detaseaza de universul obiectual 

Creierul limbic: “Este acea parte a creierului care reactioneaza la ce se intampla in jurul nostru in mod spontan si reflex, in timp real si fara ganditre”( Joe Navaro: Secretele comunicarii nonverbale) Este si centrul emotional al actiunilor Reactiile produse se repercuteaza imediat cu precadere asupra picioarelor, toracelui, bratelor, mainilor si fetei. 

“Creierul limbic este cel onest, atunci cand vorbim de comunicarea non verbala, deoarece el actioneaza fara gandire, fiind asadar autentic”( Daneil Goleman: Inteligenta Emotionala) 

Sunt trei reactii principale care ne asigura instinctiv supravietuirea:

• Reactia de incremenire 
• Reactia de fuga 
• Reactia de lupta 

Creierul este structurat si compus din trei parti: 

1. Creierul reptilian, comun cu cel al reptilelor, compus din trunchi cerebral si cerebel. Dupa unii cercetatori are o vechime de 500 milioane de ani si controleaza functiile vitale, ritmul cardiac, respiratia, temperatura corpului si functiile de racire si purificare ale organismului prin transpiratie. 
2. Creierul limbic, comun cu cel al mamiferelor, vechi de 150 milioane de ani este format din amigdale, hipotalamus, hipocamp. Este sediul emotiilor si laboratorul credintelor noastre. Filtreaza, analizeaza si interpreteaza universul exetrior si dicteaza reactia adecvata. 
3. Neocortexul, dateaza de 3 milioane de ani. Este compus din doua emisfere unite prin corpul calos. A cunoascut o foarte puternica dezvoltare la om. Este sediul tuturor cunostintelor, a limbajului articulat si abstract, a imaginarului si a culturii complexe.

Creierul, la majoritatea fiintelor are aceeasi temperatura si, prin urmare, reactioneaza asemanator la stimuli. Prin influentare se actioneaza direct asupra matricei cerebrale. 

Cele trei reactii limbice:

Incremenirea: Pericolul iminent, nevoia de timp pentru auto-analiza, amintirea unui lucru foarte important, teama si lipsa increderii in sine, ascunderea unei intentii oneroase diminueaaza miscarile corpului Un mod des intalnit de mascare (incremenire) este efectul “broastei testoase”: privire in pamant, umerii ridicati, bratele atarnand pe langa corp, evitarea contactului vizual 

Fuga: Orice comportament de respingere. Distantare fata de subiectul/obiectul care produce disconfort. Refuzul contactului vizual, epidermic 

Lupta: Ori ce controversa, ironizare, jignire, umilire, contrazicere Postura privirii, pufnituri, invadarea spatiului energetic al celuilalt Zbarlirea parului, incordarea pumnilor, tulburarea privirii, accelerarea respiratiei, inrosirea exesiva a pielii 

Într-un creier uman existaintre 85 si 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei avand cam 10.000 de conexiuni Ca si reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respiratia, activitatea cardiaca, digestia, excretia, setea, ca si reproductia (înmultirea speciei). 

Functiunea creierului se realizeaza printr-o rețea densa de neuroni - aceasta activitate a creierului se masoara prin EEG (electro-encefalo-grama) - care stabilesc intensitatea biocurentilor produsi la acest nivel. 

 Gandirea si stocarea informatiilor nu are loc in creier ci se ajuta de acesta, ele avandu-si sediul in campul electromagnetic din jurul creierului – Universul Holografic 

Creierul opereaza cu aceeasi cantitate de energie cu a unui bec de 10 Wati. 

Creierul genereaza aceasta energie chiar si atunci cand dormim. Imaginea aceea din desene cu un bec deasupra capului atunci cand iti vine o idee nu este prea departe de adevar. - Studii au scos in evidenta ca unii neuroni se regenereaza chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica functia olfactiva (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice neuronii olfactivi, o buna parte din ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii olfactivi se regenreaza, mentinandu-ne functia olfactiva in bune conditii. 

Totodata, alti neuroni din creier se regenereaza, unii cu o rata foarte lenta, de exemplu de 30 de ani. Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o mare cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele. Ascultarea unei compozitii stimulative (nu neaparat Mozart, desigur) poate imbunatatii activitatea celebrala, facandu-ne, pentru scurt timp, putin mai "destepti". 8-10: numarul de secunde pe care un om le rezistainainte de a-si pierde cunostinta datorita unei pierderi considerabile de sange; 10-23 watt: energia folosita de creier atunci cand suntem treji, suficienta pentru a aprinde un bec; 20: procentajul de oxigen si sange care curge prin corp spre creier; 1.000 pana la 10.000: numarul de sinapse pentru fiecare neuron din creier; 10%: procentajul din creier pe careil folosim la capacitati maxime, dupa afirmatiile unor cercetatori. Teorie neatestatainca 

Transmiterea informatiilor catre creier se face sub forma unor curenti electrici, stocarea informatiilor in memoria de scurta durata se realizeaza sub forma unor sarcini electrice pe creier, iar transmisia catre memoria de lunga durata este de natura electrica. Mesajele primite din exterior si transmise de simturile noastre ajung in zone preciseale creierului. Astfel, imaginile, sunetele si senzatiile tactile ajung, respectiv, in partea superioara a lobului temporal si in partea anterioara a lobului parietal. Fiecare neuron poate fi considerat ca o unitate de tratare de informatii, ca o mica centrala telefonica si ca un mic microprocesor, iar axonul ca un fel de cablu telefonic. Sinapsele pot fi comparate cu mici telefoane individuale prin care setransmit informatile. 

Aceste Informatii provin de la dendrite. In functie de aceste informatii, celula trimite – sau nu – «decizia» ei la neuronii de care este legata prin axonul ei. De la nivelul celor mai mici particule pana la nivelul memoriei, totul are la baza o radiatie electromagnetica. 

Se stie despre creier ca emite pe mai multe lungimi de unda, produce curenti sub forma de energie electrica, nu doarme niciodata (cand constientul doarme, este activ subconstientul), poate acumula mereu noi cunostinte, poate evolua si isi poate dezvolta noi aptitudini. El este responsabil de mentinerea sau modificarea structurii informationale din structura fizica si energetica. Mintea se regaseste in informatiile creierului dar mai ales in campul electromagnetic, acesta putand influenta la randul sau prin rezonanta, celelalte campuri energetice. 

Emisfera dreapta este sediul functiilor creative si imaginative, iar emisfera stanga este sediul ratiunii si al gandirii abstracte. Creierul drept percepe lucrurile global, iar cel stang analizeaza totul pe bucatele. 

Emisfera stanga. Pe masura ce cercetarile au progresat, au aparut dovezi clare cum creierul este "încrucisat cu corpul" – adica emisfera dreapta controleaza partea stanga a corpului, iar emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului si de aceea, la majoritatea oamenilor, emisfera stanga este dominanta. Acest creier stang se pare ca gandeste analitic, secvential si logic. 

Emisfera dreapta. Creierul drept, pe de alta parte, tinde sa proceseze informatiaintr-un mod mult mai non-verbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic. Aici pare a fi locul acelor flashuri intuitive care au fost denumite fenomenul "Evrika". Emisfera dreapta este mai buna pentru recunoasterea tiparelor si procesarea informatiei la scara mare, precum si procesele de sinteza. Creierul drept este prin natura sa un "ghicitor" bun, absorbind repede informatiaintr-un plan larg,in timp ce emisfera stanga are nevoie de timp pentru a procesa detaliile. Intr-o anumita masura, emisfera dreapta furnizeaza forma si cadrul,in timp ce emisfera stanga umple acest cadru cu detalii Logica, cuvintele si detaliile sunt importante, dar sunt doar niste instrumente; ele nu sunt realitatiin sine, ci doar simboluri folositoare sau explicatii ale realitatii inconjuratoare. 

Daca cele doua emisfere functioneaza concomintent, reusesti sa traiesti viata prin alte canale emotionale. Mintea transforma premisele exterioare in fericire sau suferinta. Armonizarea emisferelor cerebrale prin prisma meditatiei este influentata tot de minte. In fiecare moment in care stam cu ochii deschisi spre creier circula impulsuri nervoase cu o frecventa de cca. 13-100 Hz. Asta inseamna ca frecventa acestor impulsuri este de aproximativ 13-100 pe secunda. Daca inchidem insa ochii, cantitatea de informatii care merge spre creier scade.  

Scazand cantitatea de informatii, scade si numarul acelor impulsuri ce merg spre creier. Astfel ca incet-incet numarul acelor impulsuri scade. La un moment dat, numarul scade sub 13 pe secunda. In acel moment, emisferele cerebrale sunt perfect in echilibru. Este exact acel moment pe care il surprinzi intre starea de veghe si starea de somn, cand nici nu esti trezit, nici adormit. Este o stare de liniste si de relaxare foarte intensa. Sincronizarea undelor cerebrale, armonia emisferelor explica cresterea productivitatii, a performantei, a eficientei, a sentimentului general de competenta, al increderii in sine si al integritatii. 

Delta (0,5-4 Hz) - energia folosita de catre cortex este foarte mica, sub pragul de 0,5 herti, conventia universal valabila in domeniul medical, declara creierul mort. Undele cerebrale descriu „trairile" creierului in timpl somnului profund, „fara vise". De regula copilul pana la doi ani are acest tip de odihna neuronala. Nu exista reprezentari mentale, imagologice si nu este posibila constientizarea dimensiunilor fizice. Exista tehnici de meditatie care aduc subiectul la o frecventa cerebrala redusa, atunci cand dispar toate gandurile, dispare persoana, iar fiinta se uneste cu Intregul. Pe acest palier de unde se produce regenerarea corpurilor aflate in coma, sau in starea de anestezie totala. 

Theta (4-8 Hz)- energia folosita este superioara frecventelor din starea delta, apar imagini, dar inca nu apara constientizarea formelor materiale. Creierul emite in aceasta limita de herti atunci cand se afla in somnul cu vise, in starea de hipnoza, sau in cadrul tehnicilor de calatorie mentala coordonate. Aici se potenteaza tehnicile rapide de invatae si asimilare de informatii, autosugestie, auto-vindecare si capacitatea de a comunica cu entitati din invizibil. Starile shamanice se desfasoara perfect intre 5-7 Hz. Drogurile puternice, plantele halucinogene si cele sacre ajuta creierul sa se comute in aceasta frecventa de vibratie sporind capacitatile creative.  

Alfa (8-12 Hz) - energie ridicata. Subiectul este constient de starea sa fizica. Starea este indusa de o profunda relaxare. Tehnicile de meditatie activa folosesc aceasta paleta de frecvente. Se poate realiza focusarea atentiei atat asupra lumii exterioare, cat si cele interioare.(vizualizarea unor probleme si imaginarea rezolvarii lor, sau concentrarea asupra unui organ si vindecarea lui prin incarcarea cu energie, lumina etc.) Studiile arata ca acesta comutare in starea alfa elimina stresul, accelereaza invatarea rapida si conduce persoana la intalnirea cu fiinta, sau altfel spus ajuta sinele sa domine egoul. Alfa este numita si starea subconstientului activ, filtru de „cenzura" al pulsiunilor din inconstient si conventiile generate de cutumele din starea de constienta. 

Beta (12-16 Hz)- energie consumata in cantitati foare mari. Este starea in care toate simturile se afla in alerta.Este specifica starii de veghe, iar stimulii externi sunt perceputi foarte concret (foame, placere, durere, etc). Individul isi ordoneaza si configureaza universul exterior, concret, vizibil, material. Toate instinctele umane sunt potentate si ele preiau controlul in caz de pericol, anxietate sau stres profund. Frecventa prin care se comunica usor cu celelete fiinte aflate in starea de trezie. 

Beta inalte (16-32 Hz)- consum energetic urias. Stare cerebrala a individului supus starilor cele mai tensionate (razboi, calamitate, etc). De regula creierul se muta pe aceasta frecventa in situatia intalnirii cu moartea sau suferinta.  

Complexul K (33-35 Hz) Starea iluminarii bruste de tipul „evrika". De regula se intalneste aceasta stare la epilepticii in criza, insa si in cazul celor care au viziuni, premonitii, sau stari de constiinta extinsa (clarauditie, intuitie inalta si in general cele care tin de cazuistica paranormala). 

Beta suprainalte ( 35-150Hz). Stare nemasurata intrucat, de regula aparatura folosita se opreste la limita de 35 herti. Energia folosita este imensa („atomica"). Dedublari, decorpolarizari, ascensionarea spontana a energiei de tip Kundalini. Trairi spirituale extrem de inalte, revelatii bruste etc. Constientul reprezinta actiunile, manifestarile, comportamentul (verbal. non-verbal) care “biruie” din multitudinea de posibilitati aflate la nivel mental. 

Subconstientul primeste cu bratele larg deschise toate informatiile pe care i le furnizam “crede totul”- orice informatii ii furnizam sunt considerate adevarate este foarte sensibil nu are pauza! lucreaza non-stop Inconstientul este activitatea psihica a omului de care nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei.. 

Totalitatea informatiilor ce nu au loc in plan constient angreneaza inconstientul. Se poate spune ca subconstientul este un tampon intre constient si inconstient, pentru ca intre ele, continutul nu trece direct, ci o perioada de timp, acesta “stationeaza” in subconstient. Totodata, se poate spune ca acesta este un servitor al constientului, ca acesta se ocupa de “livrarea marfei”. 

Subconstientul primeste absolut toate ordinele pe care i le dai si le considera adevarate. Uneori considerati ca spuneti ceva in gluma, fara a crede cu adevarat ce spuneti. Cu toate acestea, subconstientul inregistreaza toate spusele si gandurile noastre ca si comenzi pe care trebuie sa le execute. Spre exemplu, daca repeti mereu: "Nu am mijloace pentru a cumpara aceasta”, atunci nu vei avea mijloacele necesare niciodata. 

Percepe gama cromatica ( diferitele lungimi de unda ale luminii) de la rosu la violet. 

Imaginea se traduce prin suma undelor care se propaga. Astfel se explica toate fenomenele foto-video si mai ales transmisiile de imagini in direct. Macrocosmosul este continut in microcosmos, si astfel intre toate fiintele si obiectele din univers exista emitatori, codori si dedecodori de informatie, receptori. Soarele, planetele, natura Terrei emit unde pe diferite lungimi, care ulterior sunt decodificate in functie de softul perceptiv al diferitelor fiinte. ADN si ARN sunt releele, antenele ( emitatorii si receptorii nostri, prin care suntem conectati universal. 

Caracteristica generala a gandirii umane este semnul Prin procesul perceptiv semnele (bitii) iau forma imaginilor, sunetelor, cuvintelor. Ca sa devina semn, trebuie aibă un inteles/sens 

“Semnul conteaza pentru el doar ca trimitere spre altceva, de aceea, el este gol de sine spre deosebire de simbol care este autocentrat, continand o pluritate infinita de sensuri. Semnul este tranzitiv, simbolul-intranzitiv” (Ioan Marchis) 

Semiotica are in campul ei de preocupare tot ceea ce are legatura cu semnele. Este semn orice lucru care poate fi considerat un substitut semnificant pentru altceva. Semnul este compus din: Semnificant (forma pe care o ia semnul) Semnificat (conceptul pe care il reprezinta) Un semn trebuie sa contina semnificant si semnificat, iar relatia dintre cele doua se numeste semnificare. Semiotica este preocupata de sase tipuri majore se semne: Simptomul: este un reflex care tine de natura anatomica. Toate corpurile produc simptome ca semnale de avertizare. 

Semnalul: O mare parte a comunicarii corporale se dezvaluie sub forma unor semnale involuntare. (pupile dilatate, inrosirea tegumentului, etc). In plan social omul este inconjurat de semnale (electrice, electronice, lumini de avertizoare, semafoare, clopote, gonguri, sirene, etc) 

Simbolul: (litere, limbaj, semnele de punctuatie, marcaje rutiere, montane, numere, coduri, drapele nationale) Iconul: Fotograma, portret, model la scara, onomatopee, gesturi imitative, banda de sunet a unui film Indexul: semne naturale care sunt ascociate cu semnificantul (fum, tunet, urma pasilor, fierul inrosit, ecouri, parfumuri, simptome medicale, ca pulsul, iritatii, durere. 

Semne care indica precum degetul aratator, fotografii filme, cuvinte indexicale: acolo, aici, ala, asta Numele: semnul care se identifica conceptual (numele, definitia, cuvantul, porecla etc) 

Percepem: 

• Sursa semnului
• Statutul natural sau artificial al semnului 
• Distinctia dintre semne pure si semne-functii. 
• Statutul intentional/neintentional 
• Canalul de transmitere si receptorul. 
• Raportul dintre semnificant (semnul fizic) si semnificat (conceptul simbolic) 
• Caracterul reproductibil sau nu al semnului. 
• Legatura dintre semn si referent. 
• Comportamentul indus in destinatarul semnului 

Stiinta opereaza cu semne, arta, cu simboluri. Simbolul este polinterpretabil si nu poate fi explicat. Semnul trebuie se existe, pe cand simbolul se sustrage realitatii si nici macar nu se lasa memorabil. Semnul se regaseste pe sine numai parasindu-se, iar simbolul isi este propriul sens 

Cunoasterea este structurata pe: Explicatie: (analitica, discursiva, sincronica) (semiotica) Intelegere.(intuitiva, abstracta, globala, comprehensiva (simbolica)