Procesul perceptiv in universul neurolingvistic

“Sistemul nostru nervos, initial determinat genetic, constituie primul set de filtre care disting lumea (teritoriul) de reprezentarile noastre despre lume (harta)” Richard Balnder 

Omul poate detecta in campul vizual formele de unda cuprinse intre 380-680 milimicroni In campul acustic percepe undele sonore cuprinse intre 20 de cicluri/s pana la 20.000 Hz. Epiderma raspunde la atingeri in functie de receptori. De ex. doua puncte foarte apropiate apasate pe degetul mic sunt percepute ca doua, insa aceleasi pct. apasate pe antebrat sunt percepute ca o singura apasare.

Campul mental inregistreaza intreg ansamblul informational structurat in ADN, pe palierele inconstient-subconstient-constient, acumulat de la nastere pana la moarte. Functia creierului si a sistemului nervos este sa discearna, sa selecteze si sa ne protejeze de sutele de mii de biti/secunda cu care suntem in contact permanent. 

Pastram o selectie restransa si speciala de informatii in memoria de lunga si de scurta durata, in functie de sistemul valoric care ne ghideaza si de cel educational care ne formateaza social 

"Omul este in acelasi timp beneficiarul si victima propriei mosteniri genetice si a traditiei lingvistice de care apartine. Beneficiar, pentru ca limbajul ii ofera acces la informatiile si la experientele al altor indivizi si victima intrucat ii intareste credinta potrivit careia sistemul sau valoric este singurul valabil, distorsionandu-i simtul realitatii” ( Aldoux Huxley: Portile perceptiei) 

Filtrele sociale modifica fundamental perceptia. Traditia, educatia, credintele, religia, filosofia si cultura altereaza subiectiv perceptia. Filtrul social cel mai dens este sistemul lingvistic, intrucat depinde de numarul de concepte existente si vehiculate de vorbitori. Filtrele neuronale naturale sunt comune tuturor oamenilor, indiferent de rasa, oricine percepe la fel un om alergand. Ne diferentiaza filtrele sociale impuse de patrimoniul traditional si lingvistic. Ne diferentiaza si filtrele individuale care ne definesc ca persoana unica si irepetabila. Fiecare om are un set propriu de experiente, o istorie personala care filtreaza subiectiv anasmblul informatiilor percepute Fiecare individ are in viata sa perioade de schimbare, tranzitie, stagnare, involutie, evolutie pe care le negociaza fie constructiv, pozitiv si creativ, fie distructiv. 

Pragurile ciclice conduc fie la evolutie spirituala, fie la distrugere. Toate grupurile umane, de la triburi pana la popare folosesc un limbaj ordonat Folosim limbajul pentru a ne reprezenta experienta. Asa se formeaza gandirea, capacitatea de fantazare si abstractizare si efectuarea de formule repetitive. Fiecare dintre noi operam cu generalizari, deformari si eliminari.

 A doua functie a limbajului este de a comunica experienta launtrica semenilor din lumea sociala si de a asculta pentru a progresa.Asa se naste procesul de invatare. Limbajul foloseste scheme cu sens pentru a deveni comunicare si este constrans de reguli

Experientele umane sunt extraordinare si mega complexe. In urma procesarii perceptiilor, transformate in percepte si traduse ca si concepte in functie de bogatia patrimoniului lingvistic, putem sa ne reprezentam filosofic si filologic universul sufletesc si mintal. 

Din cele cinci simturi biofizice, omul foloseste cu precadere trei canale de intare a informatiilor: vaz, auz, kinestezie Fiecare dintre canale este inzestrat cu un numar de receptori specializati pe tipuri de informatie. Perceptia vizuala se face prin receptori cromatici (conurile amplasate in centrul ochilor) si noncromatici (bastonasele de la periferia ochiului). Pe epiderma avem senzori de greutate, de temperatura, durere, placere. Fiecare individ isi organizeaza o harta din experientele acumulate modificand subiectiv perceptia senzoriala. 

Canalele de intrare se mixeaza intre ele formand o imagine de ansmablu.Cuvinte ce predispun registrul vizual: Negru, clar, imagine. Registrul auditiv: Pocnet, tiuit, scartatit, rapait. Registrul kinestezic: ascutit, firebinte, greu. Exemplu de propozitie care contine in sine cei trei stimulii care refac imagistic intr-o imagine de ansamblu o experienta personala (subiectiva): “Ea se trase inapoi, alunecand pe sangele animalului care urla si se zvarcolea de durere sub fumul intepator care acoprea soarele” 

Fiecare individ se raporteaza la propriul sistem de reprezentare. Raspundem diferit la stimuli, si ne situam pe palierul reprezentarilor: Vizuale: (vizualizarea cuvintelor) Auditive (auzirea cuvintelor in minte) Kinestezice (simtirea cuvintelor) 

Cand comunicam utilizam simultan limbajul natural, verbal, postura si miscarea corporala, tonalitati diferite ale vocii, expresii faciale Fiecare dintre noi suntem pusi in dinamica de anumite predicate in functie de sistemul nostru de reprezentare (vizual, auditiv si kimestezic)

Oamenii cand comunica sunt mimetici fara sa constientizeze. Creierul limbic are trei canale de iesire: inghet, fuga si lupta. Pentru a se crea o punte de comunicare solida intre programator si subiect, trebuie ca atat comunicarea verbala, cat si cea nonverbala sa fie in rezonanta. Postura corporala simetrica si folosirea acelorasi predicate 

Un sistem de reprezentare cel mai bine cotat poate fi identificat ascultand predicatele din limbajul natural folosite de o persoana care isi descrie o experienta. Oamenii isi folosesc cu precadere un predicat referential (vizual, acustic sau kinestezic), dar se pot folosi ocazional si de celalte 

Senzorii olfactivi (gusturi, mirosuri) se transpun imediat in amintiri din memoria de lunga durata 

Virginia Satir identifica patru arhetipuri de comportament in conditii de stres: 

1. Conciliatorul: cuvintele: Indiferent de ce hotarasti, este ok, sunt aici pentru tine; postura corporala: conciliatoare; gandul interior: Nu am nici o valoare. El este neajutorat, fara personalitate, vorbeste agreabil si lingusitor. 
2. Acuzatorul: cuvintele: Nu sunt de acord, nimic din ce faci nu este bine; postura: impunatoare/agresiva; sinele: singur, frustrat, ghinionist.E un cusurgiu cu porniri despotice, este tensionat, vorbeste tare, agitat, precipitat. Musculatura gatului este incordata, respiratia sacadata. 
3. Calculatul: cuvintele: logice/rationale Daca suntem atenti, observam si solutiile; postura: relaxata; sinele: Ma simt vulnerabil. Este calm, relaxat, stapanit, cu sange rece. Vocea este calma, monotona, corpul pare inert, vorbeste abstract. 
4. Zapacitul: cuvintele: irelevante, fara noima; postura: stramba, agitata; sinele: Nu-i pasa nimanui, nu am loc nicaieri. Nu raspunde la obiect, este ametit, are vocea discordanta, taraganata.

Mecansimul de perceptie si gandire se comporta cinematografic. Noi inregistram secvente de informatie, in cadre/secunda, pe care le procesam cu date existente in memoria de lunga si de scurta durata. 

Montam ceea ce percepem in functie de propriul sistem de reprezantare a lumii, filrat de patrimoniul traditional si lingvistic. 

Gandim in imagini, in cuvinte si in senzatii olfactiv-kinestezice. Percepem si procesam imagini statice sau dinamice. 

Auzim sunete externe, dar prin amintire ne revocam sunete interne. De ex: vocea mamei, o melodie, dialogul interior. Anumite senzatii interne se localizeaza fiziologic: fluturi in stomac, uscatul gurii, vartej in cap etc. 

Proiectam imaginile vizuale asemenea unui ecran cinematografic, aflat undeva in fata noastra. Folosim concepte pentru a traduce percepte: sunt frustrat, am nervi, mi-e foame, etc 

Nu putem face diferenta intre fictiune si realitate, intrucat traim in stare de veghe percepand informatiile din mediul exterior cu receptorii senzoriali (simturi), iar in starea de somn cu vise percepem informatiile subiective generate in inconstient si filtrate de constient. 

Oamenii isi fac crezuri, aceste genereaza dorinte si asftel ia nasterea dinamica. Credinta intr-un demers, intr-o idee sau concept face ca persoana sa se apropie de un domeniu. Credintele pot fii mentorul sau cenzorul nostru intrucat predispun fie la explorare: “Cautati Adevarul si el va va face liberi”, fie la cenzura: “Crede si nu cerceta” 

Cand oamenii au o certitudine intr-o privinta, ea apare fie sub forma unui cadru, fie sub forma vocii interioare care afirma, iar o anumita senzatie sa localizeaza in corp. Cand subiectul nu este sigur intr-o privinta, transfera senzatia in campul limbic, impregnand postura corporala. Este confuz si resimte in corp nesiguranta 

Exista sapte factori care influenteaza orice proces de comunicare: Varsta: tinerii, adultii si batranii folosesc limbaje difierite si au sisteme valorice raportate la viata la fel de diferite. 

Genul: barbatii si femeile au limbaje diferite intre ele. Omul fiind mimetic, isi modeleaza, mai ales in copilarie, actul de perceptie, imitandu-l pe cel al genului sau. 

Statutul socio-economic: S-a constatat ca referindu-se la pozitia sa sociala si mai ales economica, subiectul unei comunicari se plaseaza instinctiv fie intr-o zona de superioritate, fie de inferioritate in raport cu cineva de alta conditie fiananciara. 

Educatia/cultura: cei care au o cultura precara vor simti inevitabil nesiguranta si neincredere fata de oameni, idei, lucruri pe care nu le cunosc si nu le pot intelege.

Procesarea/interpretarea informatiei: fiecare dintre noi avem filtre personale, subiective prin care ne extragem si comunicam datele: gandim si percepem diferit. 

Nationalitatea/traditia: In orice negociere trebuie avuta in vedere specificitatea perceptiva a partenerului. 

Religia: Filtrul cel mai greu de penetrat este obscurantismul si fanatismul religios intrucat el se indreptateste ca fiind singurul drept, adevarat si acceptat de catre Dumnezeu. Certitudinile personale opozabile societatii genereaza: fundamantalism/terorism 

Comunicarea este continua: comunicarea verbala reprezinat doar 10% din mesajele pe care le transmitem, restul fiind alcatuit din maniera in care pronuntam cuvintele, tonalitate, intensitatea vocii, postura corporala, expresiile/microexpresiile faciale, vestimentatia etc. 

Intotdeauana semnificatia mesajului intra in atributiunile receptorului: Emitatorul de mesaj are de cele mai multe ori pararea ca odata cu mesajul a transmis si cheia lui de decodificare, uitand ca fiecare dintre noi are un propriu si personal sistem referntial prin care isi reprezinta lumea. 

Actionam si relationam la propria harta despre realitate si nu la realitatea in sine: Ne bazam pe propria viziune asupra vietii pentru a ne raporta la realitate. 

Oamenii pot lua cea mai buna decizie de care dispun la acel moment: S-a constatat ca atunci cand exista doar doua optiuni apare si dilema. Adevarata alegere are nevoie contextuala de cel putin trei variante. O singura optiune nu este alegere ci constrangere. 

Suntem cu totii inzestrati cu facultatile necesare pentru a avea o viata armonioasa si prospera: Nu avem nevoie de mai multe resurse ci de capacitatea de a le folosi pe cele depozitate genetic, sau dobandite prin diverse competente: calatorii, intalniri, studiu.Resursa poate fi orice de la om la carte si de la talent la experienta. 

Nu exista esec ci doar feedback: “Erare humanum est, perseverare diabolicum”; Fiecare etapa a vietii este o experienta din care omul poate alege partea benefica. O decizie gresita, a fost la momentul respectiv doar oglindirea contextuala a lumii in propriului sistem de raportare la lume. 

Orice actiune se poate realiza daca este fragmentata in secvente cat mai mici: “Abilitatea de a grupa sau diviza conceptele, trebuie vazuta ca oportunitate strategica de care dispunem in negociere si in toate situatiile de comunicare.” (Dr. Paul M. Lisnek: Succes total prin atitudine si limbaj)
 

Orice comportament are o intentie pozitiva si o functie pozitiva: Fundamentul punerii in dinamica este credinta ca ceea ce facem este bine. De ex: tinerii care intra in grupuri infractionale isi cauta identitatea, apartenenta, au nevoie de asociere si suport. Ei cred ca este mai bine pengru ei sa iasa de sub autoritatea fixa, stagnanta a parintilor.In spatele oricarui gest, chiar si al celui criminal se ascunde o motivatie pozitiv/subiectiva 

Fiecare comportament este util intr-un anumit context: Niciodata faptele nu pot fi analizate corect daca nu sunt interpretate in cadrul contextual in care au avut loc. Foarte importanta este perceptia asupra timpului 

Exista doua tipuri principale de linii temporare: In timp: trecutul este vizualizat in spate, viitorul in fata si prezentul inlauntrul fiintei. Prin timp: Trecutul este perceput in fata stanga, prezentul in drept inainte, iar viitorul, undeva spate dreapta. Pentru cei care percep in timp, trecutul este lasat undeva in urma, nu conteaza ci a avut scopul de a alimenta prezentul pentru proiectiile din viitor, asadar nu opereaza cu amintiri precise legate de evenimente trecute. Pentru cei care percep prin timp, devin metodici si se raporteaza mereu la incidente trecute